sâmbătă, 12 aprilie 2008

Intalnire-surpriza in Valparaiso

-
O dupa-amiaza de ianuarie...
Ajung intr-unul dintre parcuri - Plaza Victoria - si aud o muzica superba... din aceea specifica de prin Anzi.
Identific sursa – un grup de trei barbati si o femeie… costumati traditional… cantand la naiuri si fluiere… cu pasaje vocale si dansand.
Rapid m-au si vrajit cu spectacolul lor stradal.
Intr-o scurta pauza ii felicit pentru interpretare… mai mult prin semne. (eu nestiind spaniola)
Zambind, unul dintre ei ma intreaba in engleza:

el: where are you from?
eu: I´m from Romania
el: hai nu mai spune! (in romana)
eu: ?!... ?!...

Si... printre melodii... am inceput un dialog in romana.
Toti stiu romaneste... stau de fapt in Romania.
Doar au venit pentru scurt timp mai aproape de locurile de bastina... nu sunt chilieni ci bolivieni, peruani...

E trupa lui Itto... sunt cei pe care i-am vazut si in Arad (orasul meu...) din cand in cand, cantand in centru, langa Catedrala Catolica.
Merg in toata tara (Romania)... vara ii puteti auzi in Mamaia, langa Satul de Vacanta - probabil ca ii stiti si voi.
In Chile au stat destul de putin... s-au intors inaintea mea in Romania.
Sunt oameni faini... de suflet!

Mi-am dat intalnire cu ei pe litoralul romanesc, mai la vara...

P.S. aceasta intalnire-surpriza continua sirul inceput cu prima expeditie... sunt intalniri ciudate, de genul - o sansa la...
va voi povesti si altele din categorie...

-

miercuri, 9 aprilie 2008

Valparaiso

-
Intrasem...
Eram singur intr-o “cusca” metalica de numai cativa metri patrati... Aveam doar o bancheta pe margine si doua ochiuri de geam zabrelite... In urma mea, usa fusese zavorata pe dinafara... S-a auzit un sunet de clopot si, cu o mica smucitura, totul s-a pus in miscare...
Incepuse drumul in sus...

Nu va speriati! Nu am fost protagonistul unei scene de groaza, ci doar am luat startul cu unul dintre ascensoarele existente in Valparaiso.
Nu mai sunt functionale toate... au fost construite 15, pentru a urca pe dealurile care inconjoara asezarea. Acum, cursa lor este insuficienta, dar cand au fost date in functiune, intre 1883 si 1916, orasul era mult mai restrans. La ascensoare mai totul a ramas neschimbat, inclusiv statiile care marcheaza finalul traseului, de aceea arata ca dintr-o alta epoca. Pot fi, totusi, considerate niste minunatii ingineresti, tinand cont de perioada in care au fost construite; in prezent sunt incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO.
La fiecare linie s-au instalat, de fapt, doua ascensoare ce se misca in paralel, legate de acelasi cablu ce se ruleaza pe o roata mare. In timp ce unul urca, altul coboara, echilibrandu-se reciproc. Se deplaseaza dupa un principiu extrem de simplu, dar eficient.
La fiecare capat este o persoana care asigura buna functionare a ascensoarelor. Pretul unui drum difera de la o linie la alta, depinzand de lungimea cursei. Platesti cel mult 250 de pesos (aproximativ 1 RON).
Am luat cateva ascensoare la rand, urcand in diferite parti ale orasului, pe inaltimi. Cautam un spatiu liber, pentru a surprinde cateva imagini de ansamblu. Din nefericire, in majoritatea cazurilor am ajuns printre case inghesuite, de unde nu am putut fotografia mai nimic. Doar doua ascensoare m-au dus in locuri potrivite scopului propus – pe dealurile Concepcion si La Florida – reusind in cele din urma sa prind in cadru si panorama orasului...


-

miercuri, 2 aprilie 2008

Inceputul...

-
Noaptea de Anul Nou (2008...) m-a prins in avion, deasupra Atlanticului.
Pornisem spre o noua provocare - traversarea cu pasul, de unul singur, a Desertului Atacama, in Chile.
Pana sa ajung insa in pustiu, o prima escala am facut-o in Valparaiso...


-