marți, 30 decembrie 2008

Sponsori "Australia 2009"

-
Si aceasta noua expeditie nu ar fi fost posibila fara sprijinul unor parteneri de incredere.

Imi sunt alaturi financiar sau cu echipament :

revista Terra Magazin – sponsor principal

Gano Excel

Ciel Voyages

One Fitness

Ziarul Stiintelor

Euroconsult

Pizza 5 Colturi

Maramont

Kayland

Amazingrace.ro

Progressive Advertising

Tin sa le multumesc celor de mai sus... cat si tuturor celor care imi sunt alaturi chiar si numai cu o vorba buna si cu un gand bun...
-

Traseul "Australia 2009"

-
in imagine e trasata prima jumatate a traseului expeditiei Terra Magazin - Australia 2009...
-

"Australia 2009"

-
Imi continui proiectele legate de expeditii si explorari, luand startul in prima explorare solitara romaneasca a Australiei.


In ultima zi din acest an, pe 31 decembrie, ma voi afla in avion spre o noua destinatie... spre o noua provocare.
Demarez expeditia Terra Magazin – Australia 2009.

Timp de aproape trei luni ma voi afla la limita supravietuirii.
Pandit de serpi la fiecare pas... si incercand spre final sa scap de coltii crocodililor... voi parcurge doar locuri care presupun conditii extreme. Si voi fi singur, ca de obicei.

Traseul ales insumeaza peste 1400 km si va fi parcurs pe jos, in totalitate.
Locul de start va fi la Uluru – locul sacru al aborigenilor. De aici voi porni spre nordul extrem, atingand muntele Olga, lacul sarat Amadeus, canionul Kings, craterul de meteorit Gosses Bluf, desertul Tanami, cheile Khaterine si mlastinile Kakadu.
Expeditia se desfasoara sub auspiciile Societatii de Geografie din Romania si ale Muzeului National de Istorie Naturala „Grigore Antipa".

Spre deosebire de traversarea desertului Atacama, de la inceputul anului 2008, cand nu am avut cu mine nici macar un telefon, acum voi avea un sistem complet de transmitere a datelor prin satelit.
Astfel, voi trimite noutati - voce, text, imagini foto si video - din fiecare punct principal al traseului australian.

Veti gasi regulat informatii pe acest blog, trimise direct din salbaticie.
Doar sa mai intrati pe aici, daca sunteti curiosi sa vedeti ce se mai intampla...
-

vineri, 12 decembrie 2008

Rezolvati-va dantura!

-
Hello!

Am lipsit ceva vreme de pe blog.
Intre timp am avut tot felul de deplasari in tara, cu expozitiile de fotografie si prezentarile multimedia legate de traversarea desertului Atacama, realizata la inceputul acestui an. In paralel am mai umblat pe muntii si prin pesterile patriei, pentru un ciclu de articole legat de superlativele carstice romanesti – articole pentru revista Terra Magazin.

Dar mi-am si pregatit plecarea intr-o noua expeditie.
Intotdeauna sunt necesare multe pregatiri, pe diverse planuri.
Un lucru important e si vizita pentru un control, la dentist.

Ultima data mi-am rezolvat integral dantura, la prietenul ad-hoc din India.
Vi-l recomand cu caldura... produsele pe care le foloseste sunt de top... iar serviciul e dupa ultimile tehnologii.
Daca ajungeti pe strazile din Udaipur, nu ratati ocazia!!!
-



luni, 25 august 2008

Vor fi schimbari...

-
A trecut ceva vreme de cand am asternut ultime randuri aici, pe blog.
Nici pe http://www.wildtrack.ro/ nu am mai facut adaugiri.

Nu mi-am incetat activitatea!
Doar ca pregatesc unele modificari structurale, pentru site si blog... si doar dupa ce le finalizez voi pune materiale noi.
Asta se va intampla in maxim doua saptamani...

Intre timp imi si pregatesc urmatoarea expeditie - va fi mai dura ca Atacama...
-

luni, 14 iulie 2008

Agricultura pe verticala

-
Cititi articolul - “Ferme verticale, in zgarie nori"

Este o idee... dar mi se pare irealizabila, cel putin la scara mare...
Nu vad vreun viitor in care sa avem o “padure” de astfel de constructii.
Si asta din cauza pretului de cost - 200 de milioane de euro pentru o sera de 30 de etaje... ce inlocuieste 6-30 de hectare...

Cred ca aceeasi suma ar da un randament mai bun daca ar fi investita in
(re)introducerea unor terenuri in circuitul agricol.
Si aici ma gandesc la terenurile ce sunt degradate din cauza exploatarii lor necorespunzatoare... si la terenurile considerate pana acum improprii agriculturii.
Cu un anumit efort - financiar si uman - chiar si deserturile pot deveni roditoare... sunt exemple...

Eu zic ca in directia asta trebuie sa mergem - sa fructificam asa cum se cuvine pamantul pe care il avem in jur...

Si trebuie sa gasim solutii mai realiste decat acesti zgarie nori, pentru foametea care se preconizeaza...
-

joi, 10 iulie 2008

UNESCO

-
Patrimoniul mondial UNESCO s-a imbogatit cu opt minuni naturale ale lumii.

Noile adaugate pe lista sunt:
- Arhipelagul Socotra din Yemen - cu 825 de specii de plante, 253 de specii de corali, 730 de specii de pesti si 300 de specii de crabi, homari si creveti
- Insula Surtsey din Islanda - formata in urma eruptiilor vulcanice din 1963-1967, este interesanta pentru noile forme de viata stabilite aici
- Lagunele din Noua Caledonie - pentru diversitatea recifelor de corali
Rezervatia Fluturelui Monarh din Mexic - este locul de adapost pentru aproximativ un miliard de fluturi din aceasta specie
- Saryarca din Kazasthan - o regiune de peste 200.000 hectare de stepa, ce atrage pe lacurile din zona peste 16 milioane de pasari aflate in tranzit
- Parcul National Sanqingshan din China - ales pentru frumusetea sa deosebita (o zona de padure si stanci...)
- Joggins Fossil Cliffs din Canada - un teritoriu ale carui roci exista inca de acum 300 de milioane de ani, de pe vremea primelor reptile de pe pamant
- Sardona din Elvetia - un spatiu de o mare valoare geologica

Cu acestea, patrimoniul mondial UNESCO ajunge la 878 de situri - 675 culturale, 174 naturale si 25 mixte - din 145 de tari.


Da... sa fie adaugat pe lista tot ce merita din lumea asta... dar sa fie si protejat, cu adevarat...
Am fost in acest weekend in Apuseni, in zona Somesului Cald... si am dat peste pante intregi dezvelite... sunt munti in toata regula defrisati complet...
S-au facut goluri imense in padurile locului... si inca se taie...
Ma intreb, printre altele... taierile astea nu se fac dupa anumite reguli ci se taie asa, tot ce exista pe un intreg munte?... cand vor aparea noi puieti plantati in loc?... si ce se va intampla cu eroziunea solului in perioada imediata?...
-

miercuri, 9 iulie 2008

Vasco da Gama

-
Ieri a fost 8 iulie...
Tot intr-un 8 iulie, dar in 1497, Vasco da Gama isi incepea prima calatorie pe mare din Europa spre India, inconjurand Africa.
La 20 mai 1498 comandantul punea piciorul pe tarmul Indian, la Calicut.

12 ani mai tarziu, la 450 km mai spre nord, un alt portughez - Alfonso de Alburqueque - smulgea un nou teritoriu de la Yusuf Adil Shah - sultanul din Bijapur... Acesta era inceputul celor 450 de ani de influenta portugheza in Goa.

Imi aduc aminte de micul stat Goa fiind primul loc in care am ajuns, dupa aterizarea mea in Mumbai, pe taramul indian.

Ce am intalnit acolo?
La Panjim am dat peste stradute cu nume portugheze si case ce amintesc de vreo mica localitate europeana... la rubrica „Decese” din ziar am gasit cu preponderenta nume portugheze...
In Old Goa - prima capitala portugheza a coloniei din India - am vazut cea mai mare biserica crestina din Asia... si alte sapte catedrale si biserici concentrate pe doar patru kilometri patrati...
Am ajuns pe plaja la Anjua... printre cocotieri, comercianti ambulanti si echilibristi. In fiecare zi de marti are loc aici un mare targ, cu tot felul de produse... imbracamintea traditionala, obiectele de podoaba si artizanat stau ingramadite printre lucrurile de uz general - m-am inghesuit si eu printre lumea prezenta la acest targ.
Mi-am sfarsit periplul in micul port din Vagator, ce isi primeste ambarcatiunile in fiecare seara... Vasele trag la mal... pescarii termina de triat pestii... si cosurile cu captura isi incep miscarea spre angrosistii ce asteapta marfa proaspata...

Si printre toate acestea am vazut amestecati tot felul de hipioti adunati de prin lume, stand in zona cu lunile... profitand de viata ieftina din India...
Eu nu m-am stabilit insa nicaieri... pentru mine a urmat un periplu de cinci luni prin toata India...
-










-

vineri, 4 iulie 2008

Fara gheata?!

-
Incalzirea globala nu e o gluma...
Daca temperaturile din cursul acestei veri vor fi asa cum sunt pronosticate, exista toate sansele ca Polul Nord sa se topeasca de tot!!!
S-ar putea ca peste 50% din gheata arctica sa se topeasca in intregime pana in luna septembrie a acestui an.
Va dati seama ce se intampla in restul Terrei, daca vom ajunge sa navigam nestingheriti pana la Pol...

Cineva spunea ca exista si un aspect pozitiv - prin topirea calotei glaciare, statele din zona arctica ar avea acces la importante zacaminte de petrol si depozite de minerale aflate pe fundul oceanului.
Eu zic ca nu trebuie luat in calcul NICI UN aspect pozitiv, in situatia prognozata!!!
-

duminică, 29 iunie 2008

Disputa biocombustibililor

-
Vad ca utilizarea biocombustibililor a impartit lumea in doua tabere...
Unii zic ca ar spori saracia...

Concluzia raportului OXAM spune ca “inlocuirea combustibililor traditionali cu cei «bio» a condus la saracirea a nu mai putin de 30 de milioane de locuitori ai planetei!”.
Si asta din cauza cresterii preturilor alimentelor din tarile lumii a treia - mancarea costa mai mult (fapt ce-i afecteaza in mod evident pe cei saraci) pentru ca in pretul de producere a alimentelor sunt incluse si costurile de exploatare, cercetare si generare a biocombustibililor, carburanti pentru a caror existenta se investesc sume importante in tehnologie.
In raport sunt criticate in mod vehement tarile bogate pentru incurajarea – prin subventionare sau prin scutire de taxe – utilizarii anumitor terenuri si culturi pentru producerea de combustibili alternativi, cum ar fi, de exemplu, etanolul.
Se adauga si faptul ca utilizarea unor astfel de substante pe post de carburanti nu ajuta cu nimic in lupta impotriva schimbarilor climatice. “Tarile dezvoltate nu fac decat sa inrautateasca situatia, in loc s-o remedieze. In mod real, ele fura terenuri agricole si tipuri de culturi chiar din asa-nummitul «lant alimentar», distrugand in acest fel milioane de vieti din tarile subdezvoltate”.

In acest moment exista o puternica disputa legata de folosirea biocombustibililor.
Unele state, precum Brazilia sau tari din Africa, America Centrala si de Sud sunt convinse ca, pe termen scurt si mediu, vor avea de castigat din cultivarea si apoi exportul plantelor folosite in producerea biocombustibililor.
Oponentii acestora se inscriu in linia enuntata mai sus, criticand schimbarea modului de utilizare a terenurilor si a destinatiei agricole pentru subzistenta a unei importante parti din terenurile cultivate ale Terrei.
______

Si in SUA este o disputa aprinsa... dar aici e legata de independenta energetica a tarii... neinteresandu-i saracia altora...
Unii militeaza pentru reluarea exploatarii unor zacaminte inchise pe moment, tinand partea petrolistilor... iar altii vor sa introduca etanolul, pe scara larga, avand afaceri in domeniu...
Fiecare cu interesele lui, ca si in politica noastra...
-

vineri, 27 iunie 2008

"Jaful" din Gran Paradiso

-
Vara trecuta... la 2600 m alt., sub saua Col Grand Collet, in masivul Gran Paradiso, din Alpii Italieni...

Eram inca in lumea viselor, dormind... cand ma trezeste o fosnitura.
Se mijise de ziua...
Cu ochii carpiti de somn vad, la un metru distanta, punga mea de bomboane in gura unei vulpi!!!
Imi pusesem pachetelul chiar langa cap, in ideea de a mai lua peste noapte cate o bomboana, daca frigul ar fi prea patrunzator. (dormeam sub cerul liber, doar bagat in sacul de dormit - asa dorm de obicei, cand sunt in natura...)
Mica hoata sta putin pe ganduri apoi dispare sa se indulceasca... Noroc ca nu i s-au parut mai apetisante nasul sau vreuna dintre urechile mele, preferand totusi punguta cu bomboane...

Nu mai lenevesc nici eu prea mult.
Imi strang catrafusele si atac panta abrupta spre varful Monte Gianzanaz.
Nu sunt insa singur... mi-a revenit prietena - vulpita.
Se apropie pana la un metru, fara sfiala. Are pofta de joaca si se tot zbenguie in jurul meu. Ma harjonesc si eu cu ea... dar mi-e cam greu, cu rucsacul doldora in spate, gafaind ca o locomotiva.
Ma insoteste pe panta in sus...
Totusi, dupa vreo doua ore, coechipiera ma paraseste... probabil fiind nemultumita ca nu s-a mai procopsit cu ceva bun de papa.

O zaresc insa putin mai tarziu, la oarecare distanta... prinsese o marmota...
-

marți, 24 iunie 2008

Puiutul

-
Am citit azi despre ursii si capre negre... si mi-am adus aminte de Bambi...
Nu de caprioara din desenele lui Walt Disney... ci de cea pe care am crescut-o in armata...

Timp de sapte luni, opt soldati am stat intr-o cabanuta undeva in muntii patriei, pazind ceva pe acolo... Unii faceau paza la cabana... altii faceau patrula n-spe kilometrii prin padurea din jur, peste creste... iar eu eram bucatar!
Nu aveam curent... apa o aduceam de peste o coama, de la un izvor... Iarna am schiat... primavara am mancat fragute si m-am saturat de ciuperci... iar vara, tot la doua zile imi umpleam un borcan de trei litri, cu mure... Cand am plecat catre casa, geamantanul mi-era plin cu plante medicinale...

In fine... era primavara ... cu zapada inca...
Intr-una din zile, cei din patrula s-au intors cu un pui de caprioara.
Puiutul era proaspat fatat... atunci cand il gasisera era inca ud... abia se putea tine pe picioare...
Ar fi trebuit sa lase anuimalutul in pace, ca probabil mama lui era prin apropiere... se speriase de prezenta lor dar cu siguranta s-ar fi intors la pui... Dar fapta era consumata - aveam un pui plapand de caprioara printre noi.
Nu am fost mai inspirati - l-am botezat Bambi...

Ne-am miscat rapid si in cateva ore am facut rost de un biberon (nu ma intrebati de unde si cum...).
Pe langa cabanuta aveam o intreaga gospodarie - vreo zece gaini, trei caini... si doua capre cu doi ieduti fiecare... Mulsul caprelor era sarcina bucatarului... adica a mea!
Asa ca, avand lapte de la capra si biberonul, am trecut la hranit puiutul.

Startul a fost ok... puiul adaptandu-se noilor conditii si noii familii.
Il tineam in bucatarie... avea lapte din belsug.
S-a obisnuit cu cainii... si acestia cu el - se harjoneau impreuna...
Cu gainile nu a apucat sa se imprieteneasca... ca intr-o seara ramasese neinchisa usa la cotet... si a doua zi nu am mai gasit decat penele, in amintirea pasaretului...
Iar alaturi de capre nu statea... caprioara preferand compania cainilor.

Au trecut zilele... Bambi a crescut...
Ziua hoinarea prin imprejurimi... dar in fiecare seara se intorcea sa doarma in bucatarie.
Ii eram gazda...
Il asteptam ingrijorat si il primeam cu bucurie...

Inainte vazusem si auzisem povesti asemanatoare, cu animale salbatice crescute de catre oameni. Imi ziceam ca sunt “povesti”...
Dar am avut sansa sa mi s-a intample real o astfel de prietenie - dintre un om si un animalut - si nu am uitat-o...
Venea cand il strigam pe nume...
Peste ziua mergeam la plimbare si ma insotea...
Imi placea sa-l mangai - se vedea ca si lui ii placea manevra. Deseori ii simteam nasucul umed la mine pe obraz...

Cand am plecat, Bambi avea vreo patru luni... Nu stiu ce i s-a intamplat mai departe.

Cele sase luni cat am stat pe munte au fost extraordinare, desi eram in armata.
Nu conta - eram in mijlocul naturii... aveam libertate destula... si pentru mine asta insemna aproape totul...
-

sâmbătă, 21 iunie 2008

Desertificarea

-
In 17 iunie s-a celebrat “Ziua Mondiala pentru Combaterea Desertificarii si Secetei”.

Fenomenul desertificarii se produce in zonele in care pamantul este deosebit de fragil, unde ploile sunt rare si clima aspra. Acesti factori pot grabi fenomenul, insa activitatile umane - supracultivarea terenurilor, despaduririle, pasunarea intensiva - sunt cauza principala cea mai frecventa.

M-am uitat pe tot felul de statistici... va spun cateceva, ca moment de reflectie:

- 40% din suprafata Pamantului destinata agriculturii si cresterii animalelor este afectata de desertificare
- 15-20% din zonele uscate sunt deja degradate
- sunt necesari 500 de ani pentru a se reface 2,5 cm de sol, pe terenurile degradate prin eroziune
- un miliard de oameni, din 110 tari ale lumii, traiesc astazi in regiunile vulnerabile desertificarii; in anul 2030 numarul acestora va creste la cel putin doua miliarde, din care circa 700 de milioane numai in Africa
- numai pentru continentul african, pierderile legate de degradarea pamanturilor sunt estimate la 42 miliarde de dolari pe an
- si in Romania, 1/3 din teritoriul tarii si cca. 40% din suprafata agricola sunt situate in zone cu risc de desertificare
- seceta si desertificarea au ca rezultat saracia si foametea - in fiecare zi, aproape 33.000 de oameni mor de foame!!!

Din pacate, acest fenomen - desertificarea - este de foarte multe ori ignorat si nu se iau masuri decat cand e prea tarziu...
-








-

vineri, 20 iunie 2008

Mana in mana...

-
Iubirea pentru cel de langa tine merge mana in mana cu dragostea pentru cei din jur... cu bunatatea pe care o oferi tuturor...
Nu vad cum iti poti iubi aproapele daca esti rau cu oamenii... fie cunoscuti sau nu...

Intotdeauna afirm raspicat - nu cred sa existe o natie mai plina de bunatate ca cea mongola.
Este o caracteristica generala, nu doar a catorva indivizi - mongolii sunt de o bunatate coplesitoare. Si aceasta nu se manifesta doar fata de straini... ci e prezenta in viata de zi cu zi, si in relatiile cu conationalii.

In primul rand, familia le este cel mai de pret.
Mi se spusese ca in Mongolia se ajunge foarte rar la crima. Si asta, cu precadere, ca razbunare cand familia cuiva este jignita...
In Mongolia nu sunt case de copii... nu sunt azile de batrani... Dintre acestia nimeni nu ramane pe drumuri - cand e necesar, copiii sau batranii sunt tinuti de catre neamuri...

Pe de alta parte, daca ai nevoie, oricine iti sare in ajutor.
Viata in mijlocul stepei este dificila... si doar uniti pot trece peste greutatile care-i incearca.

Mongolii au un proverb - “Casa mea si casa ta, casa ta e si casa mea”. Asta inseamna ca oricand esti binevenit in orice familie... iar daca ajungi la o iurta si gazda nu e acasa, poti intra inauntru nestingherit... sa-ti iei de mancare si chiar sa te culci...
________

Am parcurs in Mongolia, pe jos, peste 400 km...
Iar in drumul meu mi s-a intamplat de multe ori ca abia apropiindu-ma de vreo iurta, gazdele sa-mi iasa in intampinare cu farfuria cu branza si un ceai fierbinte. In fiecare iurta la care ajungeam trebuia sa mananc... iar la plecare primeam la pachet cateva bucati de branza si carne uscata. Uneori s-a tras de mine, la propriu, sa mai raman in cate un loc...

La un moment dat descoperisem in sacul de dormit un mic pliculet facut dintr-o pagina de caiet... pliculet ce continea sare - una dintre familii mi-l pusese fara sa stiu...
Alta familie mi-a scris, in mongola, cateva randuri pe o foaie...
Cand am gasit o limba comuna pentru comunicare, am intrebat ce e cu sarea si textul...
Sarea mi-a fost pusa sa-mi poarte noroc... iar inscrisul spunea ca a fost o onoare pentru gazde, sa ma aiba ca musafir... si ca se roaga pentru mine sa imi mearga bine pe mai departe...



Oameni minunati am intalnit si in India...





Stand ceva timp printre toti acestia, bunatatea lor m-a influentat fara tagada...
Ar trebui ca majoritatea dintre noi sa ajungem si pe astfel de meleaguri, pentru reciclare... Asa poate am invata sa-i privim si cu sufletul, pe cei din jur...
-

duminică, 15 iunie 2008

Cred in iubire - gresesc?!

-
Am fost aseara la teatru... la o montare dupa un basm de Oscar Wilde.
"Privighetoarea si trandafirul" - o poveste despre sacrificiul total... la mijloc fiind iubirea...

In jurul meu vad tot mai multa lume ce nu da doi bani pe iubire... sau care nu patrunde intelesul unei ADEVARATE iubiri...
Pacat!
-

In deplasare

-
Peste vreo doua ore plec spre Onesti...
Timp de trei zile voi invata 34 de elevi de liceu sa faca fotografii altfel decat pana acum...

Toata lumea stie sa apese butonul aparatului de fotografiat... dar trebuie sa mai inveti si ce sa fotografiezi...
Asta le voi "povesti" eu acelor tineri... si sper ca fotografiile pe care le vor face peste vara sa arate mult mai bine decat cele de pana acum...

Ma gandesc ca voi gasi pe undeva la Onesti si o conexiune internet, de unde sa mai scriu aici, pe blog...
In cel mai rau caz, ne "reintalnim" de joi incolo...
__________
-
Vorbeam despre vegetale... si carne - personal, timp de trei ani am fost lacto-vegetarian 100%... un an am consumat doar cruditati (nimic preparat termic...)

A fost bine?... a fost rau?
Va voi spune intr-un urmator articol...
-

miercuri, 11 iunie 2008

Carne...

-
Scriam despre piata si vegetale...

Specialistii ne spun la unison - consumati cat mai multe fructe si legume... si pe cat se poate, sa fie crude... neprelucrate termic...

Sustin si eu indemnurile lor...


Vreau insa sa spun altceva...
In peregrinarile mele am vazut o alta situatie - oameni care mananca aproape numai carne!!!

E vorba despre mongoli... in meniul carora nu gasesti fructe si legume, aproape deloc.
Fierb orez si paste fainoase, impreuna cu carne... si rar, unii mai taie cateva bucatele de nap... Cei ce au in zona consuma cozi de ceapa salbatica murate in otet...
Poate doar cartofii sa mai fie de gasit printre bucate - dar si acestia asa, de sarbatori.

Prin urmare, ce mananca?
Tsuivan - taitei cu carne... booz - galuste umplute cu carne... orez cu carne... huushuur - langosi cu carne...
Sau chiar numai carne fiarta!
-
Mi s-a intamplat si asta - eram la o familie de nomazi... au fiert o caldare de carne... au scos totul intr-un castron... ne-am asezat pe jos, in jurul lui... si ne-am servit fiecare dupa preferinte...
Doar bucatile cu grasime trebuiau impartite fiecaruia. Toti trebuiau sa consume din acestea... grasimea fiind o delicatesa pentru ei... probabil si o necesitate, tinand cont de conditiile de mediu pe care le au...

Pe langa carne mai consuma o serie de produse lactate: uruum - un amestec original de smantana cu branza... airag - lapte fermentat de iapa... branza uscata... sau lapte si branzeturi proasptete... si alte cateva din astea...

Doar in cele cateva magazine mai mari din capitala Ulan Bator gasesti un sortiment mai bogat de fructe si legume... aduse de la chinezi...
Dar nu stiu cati sunt cei care isi diversifica meniul, mancand mai multe vegetale...

Desi au un asemenea meniu carnivor, lumea de acolo e sanatoasa...
Oamenii ajung la varste inaintate - sunt multi batrani... si nu i-am vazut umbland cu baston, aplecati de spate... sau “legati” de pat...
Or fi si dintre aceia bolnavi, dar totusi...

Secretul?!
Ma gandesc ca e viata activa pe care sunt nevoiti sa o duca - munca cu animalele...
Si aerul curat pe care il respira intreaga zi...
-

marți, 10 iunie 2008

Pe alte meleaguri...

-
Imi aduc aminte de pietele indiene... cu miresmele si culorile lor extraordinare...
nu pot uita adevaratul parfum de mango... gustul pepenilor... culoarea fructelor de papaya... dulceata boabelor de strugure sau aroma bananelor...
Totul natural, fara chimicale... copt in bataia soarelui si nu pe vreun vapor... adiat de aerul fierbinte al Indiei...

In fiecare seara imi cumparam fructe si imi faceam o ditamai portie de salata - o cura de vitamine cum doar acolo am avut...
-

Hai la piata!!!

-
Pe blogul lui Delice incepuse o discutie despre legume si fructe sanatoase...
si cum am putea sustine agricultura romaneasca, lasand deoparte vegetalele de la hypermarket...

Sustin ideea - haideti fratilor la piata... sa ne bucuram de culori si miros de fructe proaspete... sa mancam mai sanatos si sa-i ajutam pe agricultorii nostri...
-

duminică, 8 iunie 2008

400 miliarde de euro

-
Cu trei zile in urma a fost Ziua Mondiala a Mediului.

Oamenii de stiinta spun ca a inceput a sasea mare distrugere a naturii.
Pana acum, biodiversitatea planetei a fost grav avariata de cinci catastrofe majore: o ciocnire cu un meteorit, doua eruptii vulcanice si doua epoci glaciare. Acum, motivul dispariţiei speciilor este lacomia omului. Cei 6,6 miliarde de pamanteni devoreaza natura intr-un ritm fara precedent.

Cercetatorii isi unifica efortul planificand o revolutie ecologica.
Se cauta solutii pentru obtinerea celor 400 miliarde de euro necesare pentru a salva Pamantul.

Deocamdata, in fiecare zi dispar de pe Terra cel putin trei specii de plante sau animale.
Daca nu vom asigura sanatatea naturii, oamenii vor pieri odata cu ea!!!
-

Sarbatoare - mari si oceane

-
Astazi, 8 iunie, sarbatorim Ziua Mondiala a Oceanelor.

Este un prilej de a ne aminti situatia precara in care se afla Oceanul Planetar.
Oceanele au devenit niste veritabile deserturi acoperite de ape. Zilnic ies in larg, la pescuit, cel putin 4 milioane de vase si prind tot ce misca...

Trebuie sa constientizam cat de mare este rolul Oceanului in viata noastra... prin tot ceea ce facem, ne e la indemana fiecaruia sa micsoram efectele antropice negative asupra acestui mediu...

Stim ca 70% din suprafata Pamantului este acoperita de mari si oceane, insumand aproape 97% din volumul total al hidrosferei.
Si chiar daca nu locuim pe vreun tarm, trebuie sa constientizam ca viata organismelor vii depinde enorm de Ocean.


„Oceanul inseamna viata!” - spunea Jacques-Yves Cousteau.
-

vineri, 6 iunie 2008

Solutii?!...

-
Spuneam de Ziua Mediului... de incalzirea globala...
Se cauta si solutii - in primul rand pentru reducerea cantitatii de dioxid de carbon eliberat in atmosfera...
Observ insa ca solutiile propuse devin parca tot mai disperate!

Wallace Broecker - savantul care a „inventat” termenul de incalzire globala in urma cu aproape 40 de ani - propune copacii artficiali.
Acestia ar fi niste turnuri de 15-18 metri inaltime pe care ar fi prinse niste lamele dintr-un material plastic capabil sa absoarba dioxidul de carbon din aer... sa il lichefieze si sa il pompeze in pamant, unde s-ar mineraliza...
Savantul recunoaste insa ca sansele proiectului sau sunt minime... din cauza deciziilor politice nu il vede pus in aplicare...


O alta solutie - fertilizarea oceanelor!

Procesul ar implica “insamantarea” apelor marine cu un anumit compus al fierului, pentru a stimula cresterea algelor.
Consecinta?! - dezvoltarea algelor... ce ar duce la o absorbtie sporita a CO2 din atmosfera... (cunoscut fiind faptul ca oceanul inmagazineaza, ca urmare a fotosintezei plantelor marine, o importanta cantitate de dioxid de carbon atmosferic...)
Pe 30 mai insa, la Bonn, in cadrul Conventia Natiunilor Unite pentru Biodiversitate s-a hotarat - deocamdata proiectul NU va fi pus in practica.
Desi multi oameni de stiinta considera metoda ca fiind singura viabila in ceea ce priveste reducerea incalzirii globale, pe moment se mai asteapta... pana cand cercetatorii vor dovedi ca o astfel de “manevra” nu va avea si repercusiuni negative...


Ce ne asteapta in urmatorii ani?... Ce se va alege de planeta aceasta?!...
Se vor adeveri prezicerile acelor teorii ce spun de iminenta unei autodistrugeri?
Vom vedea...
-

joi, 5 iunie 2008

Sa nu ranim Pamantul!

-
...
legat de Pamant...
ca suntem la mediu... (ziua de azi...)
imi aduc aminte de Mongolia si credintele celor de acolo...

In periplul meu printre mongoli vazusem ca cizmele lor traditionale au varful ridicat in sus...
Nu stiam de ce... i-am intrebat?...
Mi s-a raspuns - SA NU RANIM PAMANTUL!
Daca talpa ar fi dreapta, la fiecare calcatura varful incaltarilor s-ar “infige” in Pamant... si l-am rani...

Am ramas fascinat de filozofia acelor oameni...

Mongolii sunt lamaisti dar cu influente samaniste...
Ei cred ca tot ce ii inconjoara - ape, munti, paduri, deserturi... - are fiecare propriul spirit... suflet...


Ar fi mai bine pentru lumea noastra sa credem ca tot ce avem in jur are spiritul sau - am fi mult mai apropiati de natura... mai grijulii cu mediul...
si multe din problemele actuale nu ar exista...
-

Ziua Mondiala a Mediului

-
“O singura planeta, nu o irositi!”

Astazi intreaga omenire sarbatoreste Ziua Mondiala a Mediului.

Evenimentul a fost instituit in 1972, cand se deschidea la Stockholm prima conferinta a ONU privind mediul uman.
In aceeasi zi, Adunarea Generala a stabilit crearea Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).
Astfel ca, de mai bine de 35 de ani, ziua de 5 iunie a devenit unul din instrumentele prin care ONU atrage atentia asupra problemelor de mediu care ar trebui sa preocupe atat factorii de decizie cat si opinia publica.

Europenii - mai putin noi - au pornit sarbatorirea Zilei Mediului inca de la inceputul saptamanii, prin diverse evenimente reunite sub numele de “Saptamana Verde”.


Am cautat sa vad ce se intampla si in zona noastra, macar in aceasta zi... si nu am gasit mare lucru...
Cativa ministrii au lasat masina deoparte pentru a ajunge la serviciu... probabil sunt cateva conferinte pe ici, pe colo... iar deseara, de la 21,30 se va opri curentul timp de cateva minute, in 20 orase din tara...
Poate pe plan local sa fie activitati mai bogate...

Sunt prea putini cei ce sunt cu adevarat interesati de problemele mediului... si acestia sunt sufocati de catre majoritari - cei pentru care primeaza doar banul...
-

miercuri, 4 iunie 2008

In spatiu...

-
Astazi, la bordul Statiei Spatiale Internationale a fost cuplat un laborator spatial japonez, ale carui costuri de proiectare si constructie se ridica la aproximativ un miliard de dolari. Livrat la ultimul zbor la navetei Discovery, ajunsa la bordul SSI luni, 2 iunie 2008, laboratorul KIBO a fost amplasat, in locul stabilit din structura statiei, de astronautii Akihiko Hoshide si Karen Nyberg, cu ajutorul bratului robotic.

Modulul presurizat japonez KIBO (Kibo Japanese Pressurised Module – JPM) are dimensiunea unui autobuz, cantarind aproximativ 15 tone; el s-a alaturat celorlate doua module deja existente pe SSI: laboratorul american US Destiny si cel al Agentiei Spatiale Europene (European Space Agency – ESA), Columbus.
Aceasta operatiune este, de fapt, prima parte a misiunii mai ample care are drept finalitate atasarea laboratorului japonez pe SSI. KIBO este atat de mare si dotat cu aparatura atat de sofisticata, incat este nevoie de trei zboruri catre Statia Spatiala Internationala pentru a se transporta toate echipamentele. Finalul misiunii este programat in 2009, iar scopul plasarii acestui laborator pe orbita este acela de a studia comportamentul sistemelor biologice, fizice si chimice in absenta unui camp gravitational puternic. Rezultatele acestor studii ii vor ajuta pe cercetatori sa inteleaga felul in care functioneaza corpul uman in imponderabilitate si vor putea conduce la dezvoltarea unor noi materiale si substante cu proprietati utile in viitor.

Tot de acest zbor al navetei Discovery mai sunt legate doua elemente de interes. Primul ar fi “schimbul” de astronauti realizat la bordul SSI (a sosit, pentru urmatoarele sase luni, canadianul Greg Chamitoff si a parasit statia inginerul Garrett Reisman); al doilea este reprezentat de un nou “turist spatial” ajuns la bordul Statiei Spatiale Internationale, americanul Buzz Lightyear. Intoarcerea acestuia, tot cu naveta Discovery, este programata pentre data de 14 iunie.
-

marți, 3 iunie 2008

Incalzirea globala

-
Ieri - inceput de saptamana - am dat o tura pe net sa vad ce noutati mai sunt... si am remarcat ca a reaparut in discutie problema incalzirii globale.

In urma cu cateva zile, printul Charles al Marii Britanii a dat un ultimatum de un an si jumatate pentru stoparea incalzirii globale.
In opinia sa, incalzirea este rezultatul defrisarilor in regiunile tropicale.
Acesta crede ca in cel putin 18 luni pericolul incalzirii globale ar putea fi inlaturat, daca aceste paduri vor fi crutate. A cerut sprijinul marilor puteri ale lumii sa i se alature in campania sa.

Pe de alta parte Vaclav Klaus - presedintele Cehiei - considera incalzirea globala un fenomen real, dar care nu este cauzat de om intr-o asemenea masura incat acesta sa o poata combate eficient.
Spune ca “solutiile” nu sunt propuse de comunitatea oamenilor de stiinta ci de anumite grupuri, sponsorizate de guverne care sunt in cautare de benificii si nu de adevar.
Aceste idei stau la baza cartii sale “Ce este periclitata, clima sau libertatea?”...


In alta ordine de idei nici specialistii nu sunt cu totii in aceeasi tabara - unii sustin ca vine peste noi o noua era glaciara, nu o incalzire globala...
___________________

Oricum ar fi, vitorul arata cam sumbru...

Incalzirea globala nu e singura raspunzatoare pentru problemele prezentului...
Stoparea incalzirii nu e suficienta pentru rezolvarea problemelor de ansamblu cu care ne confruntam si a celor ce se preconizeaza sa apara...

Parerea mea - suntem prea multi deja iar Pamantul nu “mai duce”...
In 2020 vom fi 7,6 miliarde... in 2050 ajungem la 9,4 miliarde... si asta odata cu reducerea cu 50% a terenurilor agricole... De resursele minerale, etc, nici nu mai vorbim...

Probabil vom ajunge ca in primitivism, cand lupta pentru hrana va fi pe viata si pe moarte...
-

luni, 2 iunie 2008

Daca tineti la sanatate...

-
A inceput pledoaria pentru consumul de insecte si prin partile Europei...

Adaugarea lor in meniul zilnic ar fi un lucru benefic pentru sanatatea noastra, cat si pentru mediu - spun specialistii.
Insectele sunt bogate in proteine, vitamine, minerale... in tot felul de nutrienti importanti...

Asa ca, daca vrem sa fim (mai) sanatosi, ne putem apuca de rontait gandaci... sau sa savuram niste omizi la gratar...
Pofta buna!

-

Botosaniul... rupt de lume?!

-
Am fost la Botosani, la Congresul Anual al Societatii de Geografie.

Ideea e ca am nimerit cu greu orasul...
Pe coclauri ma descurc fara probleme... dar drumul spre Botosani nu l-am nimerit din prima... am bajbait in cateva locuri...
Eram cu masina... iar de la Roman incolo nu am zarit indicatoare care sa ma directioneze spre tinta...
La un moment dat chiar am luat-o aiurea si a trebuit sa ma reintorc...

Ce sa zic?...
Chiar asa nesemnificativ e considerat Botosaniul?!... incat cei responsabili nici macar nu se mai cheltuie cu "plantatul" catorva indicatoare...
-

vineri, 23 mai 2008

Marmota in meniu...

-
Cu cateva zile in urma am fost invitat la Radio Romania Cultural, in emisiunea “Calator pe mapamond”.
Am vorbit despre Mongolia.

Printre altele am fost intrebat ce am mancat mai deosebit pe acolo...
Am raspuns - marmota... dar nu am avut timp sa intru in prea multe detalii.
Ma gandesc sa va povestesc aici, pe blog, cum sta treaba cu animalutul acesta, in tara lui Ginghis Han.
__________
Mongolia...
Sunt zone unde e plin de marmote...
Eu mergeam pe jos... apaream mai discret pe langa ele... dar odata vazut, cream panica - fiecare animalut fugea spre vizuina... Acum nu stiu daca intrau doar in vizuina proprie sau se aciuiau si pe la vecini...
Nu le-am avut gand rau, oricum...

Dar stand mult timp printre nomazi, am avut ocazia sa mananc de doua ori marmota... Pentru mongoli e o delicatesa...
De ce insist pe subiect?... pentru ca este un intreg ritual cand mananci asa ceva...


Se taie capul animalului... se scot intestinele si ce mai e in plus inauntru...
Se introduc in schimb niste pietre de rau... Se “coase” cu o sarma taieturile si se pune “pachetul” la prajit... Ca adaptare moderna - am vazut ca se poate praji si cu o lampa de benzina...
Cand friptura e gata, toata lumea se pregateste de ospat...
Gazda despica marmota pe burta si scoate pietrele - acestea fiind inca fierbinti... Fiecaruia ii da sa tina strans intre palme cate o piatra - face bine la nu-stiu-ce...
In timpul prajirii, in corpul marmotei se strange un lichid - ceva grasime topita + alte “extracte”... Ei bine - se toarna intr-un bol acest suc si fiecare ia cate o inghititura... e pe post de doftorie...
Abia dupa acest intro, gazda darabureste carnea.
Bucatile care au si putina grasime - cele de pe burta - sunt taiate fasii subtiri si date cu portia, fiind delicatesa suprema...
Membrele si ce-a mai ramas sunt la libera alegere...

Oricum nu te ghiftuiesti cu o marmota/familie - dupa cum spusesem, e o delicatesa!
-

duminică, 11 mai 2008

Jaipur - o alta intalnire...

-
Va povesteam de intalnirea-surpriza din Valparaiso...
Ei bine... in India singurul roman intalnit a fost un aradean!
(eu sunt din Arad...)

Iesisem din Palatul Vanturilor, dupa cateva ore de filmare in interior. Imi era foame... mi-am luat doua samosa si m-am asezat pe niste trepte, sa mananc.
Se opreste langa mine un indian si ma intreaba cum ma cheama... de unde sunt...
In India foarte des esti intrebat de lucrurile astea... nu era ceva anormal...

ii raspund: din Romania...
el: de unde din Romania?
eu: din Arad...
el: pai si eu cunosc pe cineva din Romania, din Arad...
eu: ?!...?!...

Fara explicatii suplimentare, tipul isi scoate mobilul, formeaza un numar, incepe un dialog dupa care imi intinde aparatul sa vorbesc...
Se infiripa un dialog in engleza... dupa cateva cuvinte trecem pe romana si intradevar, dialogam chiar cu aradeanul.
Imi spune sa i-l dau din nou pe indian – acesta incheie discutia... ma urca pe motocicleta lui si ma duce pe niste stradute intortocheate...
Urcam la un etaj... si dau mana cu Eric – roman... aradean... in vizita de afaceri in Jaipur...

Am depanat cateva povesti si amintiri... apoi ne-am vazut fiecare mai departe de treaba...
Nu l-am mai reintalnit acasa... de fapt, Eric locuieste in Laos...

P.S. aceasta intalnire-surpriza continua sirul inceput cu prima expeditie... sunt intalniri ciudate, de genul - o sansa la...
va voi povesti si altele din categorie...
-

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Intalnire-surpriza in Valparaiso

-
O dupa-amiaza de ianuarie...
Ajung intr-unul dintre parcuri - Plaza Victoria - si aud o muzica superba... din aceea specifica de prin Anzi.
Identific sursa – un grup de trei barbati si o femeie… costumati traditional… cantand la naiuri si fluiere… cu pasaje vocale si dansand.
Rapid m-au si vrajit cu spectacolul lor stradal.
Intr-o scurta pauza ii felicit pentru interpretare… mai mult prin semne. (eu nestiind spaniola)
Zambind, unul dintre ei ma intreaba in engleza:

el: where are you from?
eu: I´m from Romania
el: hai nu mai spune! (in romana)
eu: ?!... ?!...

Si... printre melodii... am inceput un dialog in romana.
Toti stiu romaneste... stau de fapt in Romania.
Doar au venit pentru scurt timp mai aproape de locurile de bastina... nu sunt chilieni ci bolivieni, peruani...

E trupa lui Itto... sunt cei pe care i-am vazut si in Arad (orasul meu...) din cand in cand, cantand in centru, langa Catedrala Catolica.
Merg in toata tara (Romania)... vara ii puteti auzi in Mamaia, langa Satul de Vacanta - probabil ca ii stiti si voi.
In Chile au stat destul de putin... s-au intors inaintea mea in Romania.
Sunt oameni faini... de suflet!

Mi-am dat intalnire cu ei pe litoralul romanesc, mai la vara...

P.S. aceasta intalnire-surpriza continua sirul inceput cu prima expeditie... sunt intalniri ciudate, de genul - o sansa la...
va voi povesti si altele din categorie...

-

miercuri, 9 aprilie 2008

Valparaiso

-
Intrasem...
Eram singur intr-o “cusca” metalica de numai cativa metri patrati... Aveam doar o bancheta pe margine si doua ochiuri de geam zabrelite... In urma mea, usa fusese zavorata pe dinafara... S-a auzit un sunet de clopot si, cu o mica smucitura, totul s-a pus in miscare...
Incepuse drumul in sus...

Nu va speriati! Nu am fost protagonistul unei scene de groaza, ci doar am luat startul cu unul dintre ascensoarele existente in Valparaiso.
Nu mai sunt functionale toate... au fost construite 15, pentru a urca pe dealurile care inconjoara asezarea. Acum, cursa lor este insuficienta, dar cand au fost date in functiune, intre 1883 si 1916, orasul era mult mai restrans. La ascensoare mai totul a ramas neschimbat, inclusiv statiile care marcheaza finalul traseului, de aceea arata ca dintr-o alta epoca. Pot fi, totusi, considerate niste minunatii ingineresti, tinand cont de perioada in care au fost construite; in prezent sunt incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO.
La fiecare linie s-au instalat, de fapt, doua ascensoare ce se misca in paralel, legate de acelasi cablu ce se ruleaza pe o roata mare. In timp ce unul urca, altul coboara, echilibrandu-se reciproc. Se deplaseaza dupa un principiu extrem de simplu, dar eficient.
La fiecare capat este o persoana care asigura buna functionare a ascensoarelor. Pretul unui drum difera de la o linie la alta, depinzand de lungimea cursei. Platesti cel mult 250 de pesos (aproximativ 1 RON).
Am luat cateva ascensoare la rand, urcand in diferite parti ale orasului, pe inaltimi. Cautam un spatiu liber, pentru a surprinde cateva imagini de ansamblu. Din nefericire, in majoritatea cazurilor am ajuns printre case inghesuite, de unde nu am putut fotografia mai nimic. Doar doua ascensoare m-au dus in locuri potrivite scopului propus – pe dealurile Concepcion si La Florida – reusind in cele din urma sa prind in cadru si panorama orasului...


-

miercuri, 2 aprilie 2008

Inceputul...

-
Noaptea de Anul Nou (2008...) m-a prins in avion, deasupra Atlanticului.
Pornisem spre o noua provocare - traversarea cu pasul, de unul singur, a Desertului Atacama, in Chile.
Pana sa ajung insa in pustiu, o prima escala am facut-o in Valparaiso...


-