Agricultura pe verticala

-
Cititi articolul - “Ferme verticale, in zgarie nori"

Este o idee... dar mi se pare irealizabila, cel putin la scara mare...
Nu vad vreun viitor in care sa avem o “padure” de astfel de constructii.
Si asta din cauza pretului de cost - 200 de milioane de euro pentru o sera de 30 de etaje... ce inlocuieste 6-30 de hectare...

Cred ca aceeasi suma ar da un randament mai bun daca ar fi investita in
(re)introducerea unor terenuri in circuitul agricol.
Si aici ma gandesc la terenurile ce sunt degradate din cauza exploatarii lor necorespunzatoare... si la terenurile considerate pana acum improprii agriculturii.
Cu un anumit efort - financiar si uman - chiar si deserturile pot deveni roditoare... sunt exemple...

Eu zic ca in directia asta trebuie sa mergem - sa fructificam asa cum se cuvine pamantul pe care il avem in jur...

Si trebuie sa gasim solutii mai realiste decat acesti zgarie nori, pentru foametea care se preconizeaza...
-

UNESCO

-
Patrimoniul mondial UNESCO s-a imbogatit cu opt minuni naturale ale lumii.

Noile adaugate pe lista sunt:
- Arhipelagul Socotra din Yemen - cu 825 de specii de plante, 253 de specii de corali, 730 de specii de pesti si 300 de specii de crabi, homari si creveti
- Insula Surtsey din Islanda - formata in urma eruptiilor vulcanice din 1963-1967, este interesanta pentru noile forme de viata stabilite aici
- Lagunele din Noua Caledonie - pentru diversitatea recifelor de corali
Rezervatia Fluturelui Monarh din Mexic - este locul de adapost pentru aproximativ un miliard de fluturi din aceasta specie
- Saryarca din Kazasthan - o regiune de peste 200.000 hectare de stepa, ce atrage pe lacurile din zona peste 16 milioane de pasari aflate in tranzit
- Parcul National Sanqingshan din China - ales pentru frumusetea sa deosebita (o zona de padure si stanci...)
- Joggins Fossil Cliffs din Canada - un teritoriu ale carui roci exista inca de acum 300 de milioane de ani, de pe vremea primelor reptile de pe pamant
- Sardona din Elvetia - un spatiu de o mare valoare geologica

Cu acestea, patrimoniul mondial UNESCO ajunge la 878 de situri - 675 culturale, 174 naturale si 25 mixte - din 145 de tari.


Da... sa fie adaugat pe lista tot ce merita din lumea asta... dar sa fie si protejat, cu adevarat...
Am fost in acest weekend in Apuseni, in zona Somesului Cald... si am dat peste pante intregi dezvelite... sunt munti in toata regula defrisati complet...
S-au facut goluri imense in padurile locului... si inca se taie...
Ma intreb, printre altele... taierile astea nu se fac dupa anumite reguli ci se taie asa, tot ce exista pe un intreg munte?... cand vor aparea noi puieti plantati in loc?... si ce se va intampla cu eroziunea solului in perioada imediata?...
-

Vasco da Gama

-
Ieri a fost 8 iulie...
Tot intr-un 8 iulie, dar in 1497, Vasco da Gama isi incepea prima calatorie pe mare din Europa spre India, inconjurand Africa.
La 20 mai 1498 comandantul punea piciorul pe tarmul Indian, la Calicut.

12 ani mai tarziu, la 450 km mai spre nord, un alt portughez - Alfonso de Alburqueque - smulgea un nou teritoriu de la Yusuf Adil Shah - sultanul din Bijapur... Acesta era inceputul celor 450 de ani de influenta portugheza in Goa.

Imi aduc aminte de micul stat Goa fiind primul loc in care am ajuns, dupa aterizarea mea in Mumbai, pe taramul indian.

Ce am intalnit acolo?
La Panjim am dat peste stradute cu nume portugheze si case ce amintesc de vreo mica localitate europeana... la rubrica „Decese” din ziar am gasit cu preponderenta nume portugheze...
In Old Goa - prima capitala portugheza a coloniei din India - am vazut cea mai mare biserica crestina din Asia... si alte sapte catedrale si biserici concentrate pe doar patru kilometri patrati...
Am ajuns pe plaja la Anjua... printre cocotieri, comercianti ambulanti si echilibristi. In fiecare zi de marti are loc aici un mare targ, cu tot felul de produse... imbracamintea traditionala, obiectele de podoaba si artizanat stau ingramadite printre lucrurile de uz general - m-am inghesuit si eu printre lumea prezenta la acest targ.
Mi-am sfarsit periplul in micul port din Vagator, ce isi primeste ambarcatiunile in fiecare seara... Vasele trag la mal... pescarii termina de triat pestii... si cosurile cu captura isi incep miscarea spre angrosistii ce asteapta marfa proaspata...

Si printre toate acestea am vazut amestecati tot felul de hipioti adunati de prin lume, stand in zona cu lunile... profitand de viata ieftina din India...
Eu nu m-am stabilit insa nicaieri... pentru mine a urmat un periplu de cinci luni prin toata India...
-










-

Fara gheata?!

-
Incalzirea globala nu e o gluma...
Daca temperaturile din cursul acestei veri vor fi asa cum sunt pronosticate, exista toate sansele ca Polul Nord sa se topeasca de tot!!!
S-ar putea ca peste 50% din gheata arctica sa se topeasca in intregime pana in luna septembrie a acestui an.
Va dati seama ce se intampla in restul Terrei, daca vom ajunge sa navigam nestingheriti pana la Pol...

Cineva spunea ca exista si un aspect pozitiv - prin topirea calotei glaciare, statele din zona arctica ar avea acces la importante zacaminte de petrol si depozite de minerale aflate pe fundul oceanului.
Eu zic ca nu trebuie luat in calcul NICI UN aspect pozitiv, in situatia prognozata!!!
-

Disputa biocombustibililor

-

Vad ca utilizarea biocombustibililor a impartit lumea in doua tabere...
Unii zic ca ar spori saracia...

Concluzia raportului OXAM spune ca “inlocuirea combustibililor traditionali cu cei «bio» a condus la saracirea a nu mai putin de 30 de milioane de locuitori ai planetei!”.
Si asta din cauza cresterii preturilor alimentelor din tarile lumii a treia - mancarea costa mai mult (fapt ce-i afecteaza in mod evident pe cei saraci) pentru ca in pretul de producere a alimentelor sunt incluse si costurile de exploatare, cercetare si generare a biocombustibililor, carburanti pentru a caror existenta se investesc sume importante in tehnologie.
In raport sunt criticate in mod vehement tarile bogate pentru incurajarea – prin subventionare sau prin scutire de taxe – utilizarii anumitor terenuri si culturi pentru producerea de combustibili alternativi, cum ar fi, de exemplu, etanolul.
Se adauga si faptul ca utilizarea unor astfel de substante pe post de carburanti nu ajuta cu nimic in lupta impotriva schimbarilor climatice. “Tarile dezvoltate nu fac decat sa inrautateasca situatia, in loc s-o remedieze. In mod real, ele fura terenuri agricole si tipuri de culturi chiar din asa-nummitul «lant alimentar», distrugand in acest fel milioane de vieti din tarile subdezvoltate”.

In acest moment exista o puternica disputa legata de folosirea biocombustibililor.
Unele state, precum Brazilia sau tari din Africa, America Centrala si de Sud sunt convinse ca, pe termen scurt si mediu, vor avea de castigat din cultivarea si apoi exportul plantelor folosite in producerea biocombustibililor.
Oponentii acestora se inscriu in linia enuntata mai sus, criticand schimbarea modului de utilizare a terenurilor si a destinatiei agricole pentru subzistenta a unei importante parti din terenurile cultivate ale Terrei.
______

Si in SUA este o disputa aprinsa... dar aici e legata de independenta energetica a tarii... neinteresandu-i saracia altora...
Unii militeaza pentru reluarea exploatarii unor zacaminte inchise pe moment, tinand partea petrolistilor... iar altii vor sa introduca etanolul, pe scara larga, avand afaceri in domeniu...
Fiecare cu interesele lui, ca si in politica noastra...

-

"Jaful" din Gran Paradiso

-

Vara trecuta... la 2600 m alt., sub saua Col Grand Collet, in masivul Gran Paradiso, din Alpii Italieni...

Eram inca in lumea viselor, dormind... cand ma trezeste o fosnitura.
Se mijise de ziua...
Cu ochii carpiti de somn vad, la un metru distanta, punga mea de bomboane in gura unei vulpi!!!
Imi pusesem pachetelul chiar langa cap, in ideea de a mai lua peste noapte cate o bomboana, daca frigul ar fi prea patrunzator. (dormeam sub cerul liber, doar bagat in sacul de dormit - asa dorm de obicei, cand sunt in natura...)
Mica hoata sta putin pe ganduri apoi dispare sa se indulceasca... Noroc ca nu i s-au parut mai apetisante nasul sau vreuna dintre urechile mele, preferand totusi punguta cu bomboane...

Nu mai lenevesc nici eu prea mult.
Imi strang catrafusele si atac panta abrupta spre varful Monte Gianzanaz.
Nu sunt insa singur... mi-a revenit prietena - vulpita.
Se apropie pana la un metru, fara sfiala. Are pofta de joaca si se tot zbenguie in jurul meu. Ma harjonesc si eu cu ea... dar mi-e cam greu, cu rucsacul doldora in spate, gafaind ca o locomotiva.
Ma insoteste pe panta in sus...
Totusi, dupa vreo doua ore, coechipiera ma paraseste... probabil fiind nemultumita ca nu s-a mai procopsit cu ceva bun de papa.

O zaresc insa putin mai tarziu, la oarecare distanta... prinsese o marmota...

-

Puiutul

-
Am citit azi despre ursii si capre negre... si mi-am adus aminte de Bambi...
Nu de caprioara din desenele lui Walt Disney... ci de cea pe care am crescut-o in armata...

Timp de sapte luni, opt soldati am stat intr-o cabanuta undeva in muntii patriei, pazind ceva pe acolo... Unii faceau paza la cabana... altii faceau patrula n-spe kilometrii prin padurea din jur, peste creste... iar eu eram bucatar!
Nu aveam curent... apa o aduceam de peste o coama, de la un izvor... Iarna am schiat... primavara am mancat fragute si m-am saturat de ciuperci... iar vara, tot la doua zile imi umpleam un borcan de trei litri, cu mure... Cand am plecat catre casa, geamantanul mi-era plin cu plante medicinale...

In fine... era primavara ... cu zapada inca...
Intr-una din zile, cei din patrula s-au intors cu un pui de caprioara.
Puiutul era proaspat fatat... atunci cand il gasisera era inca ud... abia se putea tine pe picioare...
Ar fi trebuit sa lase anuimalutul in pace, ca probabil mama lui era prin apropiere... se speriase de prezenta lor dar cu siguranta s-ar fi intors la pui... Dar fapta era consumata - aveam un pui plapand de caprioara printre noi.
Nu am fost mai inspirati - l-am botezat Bambi...

Ne-am miscat rapid si in cateva ore am facut rost de un biberon (nu ma intrebati de unde si cum...).
Pe langa cabanuta aveam o intreaga gospodarie - vreo zece gaini, trei caini... si doua capre cu doi ieduti fiecare... Mulsul caprelor era sarcina bucatarului... adica a mea!
Asa ca, avand lapte de la capra si biberonul, am trecut la hranit puiutul.

Startul a fost ok... puiul adaptandu-se noilor conditii si noii familii.
Il tineam in bucatarie... avea lapte din belsug.
S-a obisnuit cu cainii... si acestia cu el - se harjoneau impreuna...
Cu gainile nu a apucat sa se imprieteneasca... ca intr-o seara ramasese neinchisa usa la cotet... si a doua zi nu am mai gasit decat penele, in amintirea pasaretului...
Iar alaturi de capre nu statea... caprioara preferand compania cainilor.

Au trecut zilele... Bambi a crescut...
Ziua hoinarea prin imprejurimi... dar in fiecare seara se intorcea sa doarma in bucatarie.
Ii eram gazda...
Il asteptam ingrijorat si il primeam cu bucurie...

Inainte vazusem si auzisem povesti asemanatoare, cu animale salbatice crescute de catre oameni. Imi ziceam ca sunt “povesti”...
Dar am avut sansa sa mi s-a intample real o astfel de prietenie - dintre un om si un animalut - si nu am uitat-o...
Venea cand il strigam pe nume...
Peste ziua mergeam la plimbare si ma insotea...
Imi placea sa-l mangai - se vedea ca si lui ii placea manevra. Deseori ii simteam nasucul umed la mine pe obraz...

Cand am plecat, Bambi avea vreo patru luni... Nu stiu ce i s-a intamplat mai departe.

Cele sase luni cat am stat pe munte au fost extraordinare, desi eram in armata.
Nu conta - eram in mijlocul naturii... aveam libertate destula... si pentru mine asta insemna aproape totul...
-