Modificari

-
Mi-am schimbat traseul!

Ajuns in capatul estic al muntilor Petermann, am lasat deoparte varianta initiala ce m-ar fi dus prin mica comunitate de aborigeni Areyonga. Ajuns aici, riscam sa nu primesc apa deloc, chiar daca crapam + plata unei amenzi consistente, neavand autorizatie de acces in zona (care e obligatorie).
Cu toate riscurile acestea, pornisem pe ideea ca trec prin Areyonga, fiindu-mi drumul cel mai scurt spre craterul de meteorit Gosse Bluff.
Dar am dat deja de lucru autoritatilor… si mi-am zis ca nu e neaparat cazul sa devin din nou subiect de stiri…

Prin urmare, coborat de pe terenul stancos, mi-am continuat drumul spre est.
Am avut parte de o noua portiune de desert, relativ plata, cu peisajul deja cunoscut – iarba tepoasa si aglomerari de tufe si copaci… nisip… caldura infernala si cohorta de muste fiind oricum, atotprezente.

Astfel ca dupa sase zile peste Petermann Hills si bucata de desert, cu apa dramuita la minim… in ultima zi mai mult fara!... am ajuns in cele din urma la raul Finke…
-

Piatra sub talpi

-
Nisipul a ramas in urma… am schimbat decorul…

De trei zile o tin numai printre bolovani si rupturi de panta… vai abrupte si proeminente stancoase.
Trunchiuri contorsionate, macinate de vreme… tufarisuri si plante suculente… ierburi mai mult sau mai putin inalte… se inghesuie unele intr-altele, facand inaintarea un cosmar.
Si totusi, se poate!

Acestea sunt dealurile Petermann – nu foarte inalte, dar extrem de accidentate.
Maine sper sa cobor de pe ele, ajungand la capatul lor estic…
-

Au aparut si foto restante

-
Am adaugat foto, la postarile anterioare.
Cautati… :)
Le vedeti incepand de la ‘Am ajuns "dincolo" ‘ … si va puteti face o prima impresie vizuala despre locurile parcurse…
-

Pe www.terramagazin.ro

-
In numarul din aceasta luna al revistei Terra Magazin mi-a aparut un articol despre Barrington Tops National Park, din estul Australiei. Acolo am strabatut, in parte, valea raului Williams + imprejurimile, in primele zile de pe taramul australian.

Daca nu ati “prins” revista, intrati pe www.terramagazin.ro... va logati (dupa ce va faceti cont)… si puteti vedea o parte din articol + o galerie foto + imagini video din Barrington…

Da… am cu mine si o mica camera video.
Nu am timp sa realizez imagini remarcabile. Am luat-o doar in ideea de a surpinde putina miscare – viata animala, daca am ocazia… sau macar bataia vantului.

Si in aceasta expeditie, ca si in precedentele, fotografia ramane de baza!
-

Probleme cu foto...

-
Am pregatit o serie de imagini foto la postarile anterioare... imagini din locurile parcurse...
Din pacate nu mi se incarca pe blog... e pe undeva o problema.

Sper sa se rezolve situatia... si le voi adauga ulterior...

Cum am promis, va voi scrie si (sper ca...) arata imagini de pe inaltimile spre care pornesc azi.


Toate cele bune!

Alin Totorean
:)
-

Urmatoarea etapa

-
Dupa doua zile de odihna, maine voi pleca mai departe.

Am de strabatut aprox. 180 km pana la craterul de meteorit Gosse Bluff.
Pana acolo voi avea de trecut un teren muntos, extrem de accidentat – George Gill Ranges si James Ranges. Locurile sunt stancoasee, cu o serie de abrupturi.
Pe la mijlocul drumului spre Gosse Bluff voi ajunge intr-o localitate – Areyonga – singurul loc de realimentare cu apa si mancare, pentru aceasta etapa.

Lucrurile se pare ca intra pe fagasul normal, privind mersul expeditiei… sper sa nu mai apara vreun incident neplacut.

Urmatoarele vorbe si fotografii le veti putea gasi aici, pe blog, peste 3-4 zile… trimise de pe inaltimile din George Gill Ranges.
Pana atunci, toate cele bune!
-

Pasaportul

-
Pe site-ul unui ziar, citind stirea despre repornirea expeditiei, cineva mi-a atras atentia sa nu-mi uit pasaportul…
:)

Aparuse in media ca le-am cerut salvatorilor sa-mi recupereze pasaportul, aflat la ceva distanta de locul in care ma gasisera pe mine.

In acele momente pasaportul ar fi fost ultimul lucru la care m-as fi gandit.
Mai important ar fi fost echipamentul…


Am urcat in elicopter… si in cele 2-3 minute pana am decolat, unul dintre piloti m-a intrebat de acte. De ce erau asa importante acestea, in acel moment?... Nu stiu.
Poate omul voia sa se asigure ca eu sunt romanul pentru care s-a dat alarma si ca nu au recuperat de fapt pe altcineva…
Cert este ca i-am spus ca nu le am… ca pasaportul imi este impreuna cu o parte din echipament, la 3-4 km distanta. I-am aratat pe GPS coordonatele locului, dar NU l-am rugat eu sa mearga sa-mi ia lucrurile. Dupa ce ca m-au gasit, nu puteam sa mai am si alte pretentii – eram constient ca nu sunt intr-un taxi.
Am decolat si am zburat insa spre locul unde imi lasasem rucsacelul si geanta cu echipamentul foto… le-am recuperat… si am pornit spre Yulara.


In geanta foto imi tin intotdeauna si pasaportul, banii, cardul, alte acte…
Mi le-as fi recuperat si pe acestea fara probleme, ulterior… asa cum mi-am regasit intact si grosul echipamentului, ramas langa lacul Amadeus. Nu se punea problema ca ar disparea… ca nu mai umbla nimeni in mijlocul pustiului…
-