duminică, 8 februarie 2009

Deshidratat

-
Cam intreaga expeditie voi fi deshidratat.

La temperaturile de aici, daca te misti pe afara, un consum normal ar fi de 1 litru apa/ora!

Va dati seama ca NU am cum sa duc in spate 10 litri apa/zi x n-spe zile cat am intre doua puncte de realimentare.
Voi fi nevoit sa merg la limita cu apa – 4 l/zi... si sa ma rehidratez din plin, cand ajung la urmatoarea sursa de apa…
-

Pe o plita incinsa

-
In orele pranzului incerc sa stau locului.
Caut un copacel si trag la umbra lui. Frunzisu-i rar nu ma apara insa complet de bataia directa a soarelui.
Iar de caldura oricum nu prea scap.
Nisipul este asa de infierbantat… de parca as sta pe o plita incinsa.
Aerul e chiar mai greu respirabil decat daca as fi in picioare, miscandu-ma.
Consumul de apa e insa mai mic, netranspirand asa de mult.
Si atunci stau totusi, chinuit, 3-4 ore… dupa care o repornesc…
-

Am ajuns "dincolo"



-
Sunt stors de puteri… dar am iesit la liman!
Am reusit in final sa trec peste toate greutatile si am incheiat cea mai lunga etapa fara realimentare cu apa, a expeditiei – aprox. 135 km.

In seara de 29 ian. am repornit din Yulara… mi-am regasit echipamentul langa lacul Amadeus… dupa care trei zile mi-am continuat drumul spre nord.
Inotand prin vegetatie… afundandu-ma in nisip… rugandu-ma sa nu calc pe vreun sarpe… si gandindu-ma la urmatorul gat de apa, ce urma sa-l beau la fiecare jumatate de ora… am ajuns in cele din urma la Kathleen Springs… si Kings Canyon.

Pe tronsonul parcurs, pe langa caldura extrema – la care ma asteptam – dificultatea majora la inaintare a fost vegetatia extrem de deasa. Asta a incetinit foarte mult viteza de inaintare iar pe alocuri a necesitat chiar ocoluri.
In Atacama nu am vazut nici fir de iarba… iar aici nici nu ai zice ca esti in mijlocul unui desert…
-

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

R.A.I.

-
Dupa incidentul din 21 ianuarie am petrecut doua zile in spital.
La refacerea mea au contribuit o serie de cadre medicale, a fost nevoie de aparatura, mi s-au pus la dispozitie o serie de utilitati.
Toate acestea au dus la niste costuri, suportate in final de catre Roumanie Assurance International S.A. (R.A.I.).

Tin sa multumesc conducerii acestei societati, pentru intelegere si sprijinul acordat.
-

Dupa incident...

-
Am primit multe mesaje de incurajare - pe mail-ul personal, in comentariile de pe diverse site-uri, aici pe blog - pentru a-mi continua expeditia.

Nu apuc sa raspund fiecaruia in parte... dar va asigur ca gandurile mele zboara spre fiecare dintre voi, cei ce-mi sunteti alaturi.

Va multumesc tuturor!
-

DIN NOU IN SALBATICIE...

-
Pe 29 seara am repornit expeditia.
Yulara a ramas in urma si am reintrat in traseu. Am pornit-o spre lacul Amadeus, in apropierea caruia mi-a ramas echipamentul, intr-o tabara avansata. Pe 21 ianuarie salvatorii mi-au recuperat doar echipamentul foto si rucsacelul in care aveam cele strict necesare - lucruri pe care le aveam atunci in apropiere. Grosul echipamentului mi-a ramas insa in mijlocul pustiului.

Acum e 31 ianuarie, seara... am ajuns langa lacul Amadeus... si mi-am regasit echipamentul.
Totul este intact si functional, putand asterne aceste randuri pe blog.

Imi voi continua drumul spre Kings Canyon, precum e prevazut in traseul expeditiei. Pana acolo mai am inca trei zile de mers, in conditii inumane.
Sper sa nu apara noi surpize si sa nu dau subiect de stiri, din nou, intregii lumi...
-

duminică, 25 ianuarie 2009

Informatii eronate in media....

-
Cateva aspecte vreau sa le clarific - lucruri care au aparut eronat in media australiana si preluate ca atare in intreaga lume (inclusiv in Romania).
De aici probabil si unele comentarii rautacioase asupra incidentului.

1. Nu m-am ratacit nici un moment.
In aria respectiva nici NU aveam cum!

Terenul este valurit in zona si pe orice damb urci vezi monolitul Uluru, stancile Olga si intre ele stii ca e localitatea Yulara.
NU ai nevoie de harta, de GPS sau altceva pentru a stii directia de reintoarcere spre Yulara.

GPS-ul insa mi-a fost de mare ajutor la incident, cand pilotii au stiut exact locul in care sunt. Va dati seama ce insemna altfel, sa ma caute pe sute de km patrati...

2. NU am plecat cu doar 4 litri de apa la mine!!!

3. Si surpriza!!!....
terminarea stocului de apa, respectiv deshidratarea au aparut datorita altor probleme.
Deci nu deshidratarea a fost problema principala ci aceasta una secundara, ca rezultanta a altora...

Despre ce s-a intamplat de fapt, vom vorbi insa intr-o alta zi.
:)
-