Un scenariu imaginat

-
Imi vedeam un altfel de sfarsit in aceasta expeditie…

Ma gandeam ca dorm in cort, in mijlocul salbaticiei.
Si, cum Australia este tara cangurilor si sar in toate directiile ca lacustele… si ca sunt cu duiumul, vine unul mai nataflet si hop! – sare pe cortul meu… ma face “placinta”… si isi vede de drum mai departe.

Si apoi o stire de senzatie – Alin Totorean gasit strivit de un cangur…
Mai e insa destul pana la finalul expeditiei… cine stie?!


E tara cangurilor, dar din pacate, cu exceptia catorva din aceia pitici, pe care i-am vazut in Barrington Tops Nat. Park, in primele zile petrecute in Australia… nu am vazut vreunul in tot desertul strabatut pana acum.
Am avut parte doar de compania camilelor salbatice…
-

Kathleen Springs

-
Am ajuns si la o prima sursa naturala de apa – Kathleen Springs.

Dupa setea cronica de care beneficiez, a fost o binecuvantare.
Mormolocii au luat-o care incotro… lacustele moarte ce pluteau la suprafata nici nu au mai contat… am filtrat apa si mi-am “inundat” celulele, cu lichidul vital…

Baie am facut doar a doua zi, in Kings Canyon… intr-un ochi de apa asemanator, doar cu ceva mai mare.
-

Deshidratat

-
Cam intreaga expeditie voi fi deshidratat.

La temperaturile de aici, daca te misti pe afara, un consum normal ar fi de 1 litru apa/ora!

Va dati seama ca NU am cum sa duc in spate 10 litri apa/zi x n-spe zile cat am intre doua puncte de realimentare.
Voi fi nevoit sa merg la limita cu apa – 4 l/zi... si sa ma rehidratez din plin, cand ajung la urmatoarea sursa de apa…
-

Pe o plita incinsa

-
In orele pranzului incerc sa stau locului.
Caut un copacel si trag la umbra lui. Frunzisu-i rar nu ma apara insa complet de bataia directa a soarelui.
Iar de caldura oricum nu prea scap.
Nisipul este asa de infierbantat… de parca as sta pe o plita incinsa.
Aerul e chiar mai greu respirabil decat daca as fi in picioare, miscandu-ma.
Consumul de apa e insa mai mic, netranspirand asa de mult.
Si atunci stau totusi, chinuit, 3-4 ore… dupa care o repornesc…
-

Am ajuns "dincolo"

-
Sunt stors de puteri… dar am iesit la liman!
Am reusit in final sa trec peste toate greutatile si am incheiat cea mai lunga etapa fara realimentare cu apa, a expeditiei – aprox. 135 km.

In seara de 29 ian. am repornit din Yulara… mi-am regasit echipamentul langa lacul Amadeus… dupa care trei zile mi-am continuat drumul spre nord.
Inotand prin vegetatie… afundandu-ma in nisip… rugandu-ma sa nu calc pe vreun sarpe… si gandindu-ma la urmatorul gat de apa, ce urma sa-l beau la fiecare jumatate de ora… am ajuns in cele din urma la Kathleen Springs… si Kings Canyon.

Pe tronsonul parcurs, pe langa caldura extrema – la care ma asteptam – dificultatea majora la inaintare a fost vegetatia extrem de deasa. Asta a incetinit foarte mult viteza de inaintare iar pe alocuri a necesitat chiar ocoluri.
In Atacama nu am vazut nici fir de iarba… iar aici nici nu ai zice ca esti in mijlocul unui desert…
-

R.A.I.

-
Dupa incidentul din 21 ianuarie am petrecut doua zile in spital.
La refacerea mea au contribuit o serie de cadre medicale, a fost nevoie de aparatura, mi s-au pus la dispozitie o serie de utilitati.
Toate acestea au dus la niste costuri, suportate in final de catre Roumanie Assurance International S.A. (R.A.I.).

Tin sa multumesc conducerii acestei societati, pentru intelegere si sprijinul acordat.
-

Dupa incident...

-
Am primit multe mesaje de incurajare - pe mail-ul personal, in comentariile de pe diverse site-uri, aici pe blog - pentru a-mi continua expeditia.

Nu apuc sa raspund fiecaruia in parte... dar va asigur ca gandurile mele zboara spre fiecare dintre voi, cei ce-mi sunteti alaturi.

Va multumesc tuturor!
-