miercuri, 9 aprilie 2008

Valparaiso

-
Intrasem...
Eram singur intr-o “cusca” metalica de numai cativa metri patrati... Aveam doar o bancheta pe margine si doua ochiuri de geam zabrelite... In urma mea, usa fusese zavorata pe dinafara... S-a auzit un sunet de clopot si, cu o mica smucitura, totul s-a pus in miscare...
Incepuse drumul in sus...

Nu va speriati! Nu am fost protagonistul unei scene de groaza, ci doar am luat startul cu unul dintre ascensoarele existente in Valparaiso.
Nu mai sunt functionale toate... au fost construite 15, pentru a urca pe dealurile care inconjoara asezarea. Acum, cursa lor este insuficienta, dar cand au fost date in functiune, intre 1883 si 1916, orasul era mult mai restrans. La ascensoare mai totul a ramas neschimbat, inclusiv statiile care marcheaza finalul traseului, de aceea arata ca dintr-o alta epoca. Pot fi, totusi, considerate niste minunatii ingineresti, tinand cont de perioada in care au fost construite; in prezent sunt incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO.
La fiecare linie s-au instalat, de fapt, doua ascensoare ce se misca in paralel, legate de acelasi cablu ce se ruleaza pe o roata mare. In timp ce unul urca, altul coboara, echilibrandu-se reciproc. Se deplaseaza dupa un principiu extrem de simplu, dar eficient.
La fiecare capat este o persoana care asigura buna functionare a ascensoarelor. Pretul unui drum difera de la o linie la alta, depinzand de lungimea cursei. Platesti cel mult 250 de pesos (aproximativ 1 RON).
Am luat cateva ascensoare la rand, urcand in diferite parti ale orasului, pe inaltimi. Cautam un spatiu liber, pentru a surprinde cateva imagini de ansamblu. Din nefericire, in majoritatea cazurilor am ajuns printre case inghesuite, de unde nu am putut fotografia mai nimic. Doar doua ascensoare m-au dus in locuri potrivite scopului propus – pe dealurile Concepcion si La Florida – reusind in cele din urma sa prind in cadru si panorama orasului...


-

9 comentarii:

catalinpetru spunea...

te-am descoperit din cotidianul de azi
http://www.cotidianul.ro/un_roman_a_luat_la_pas_pustiul_sud_american-43130.html
respect!

Anonim spunea...

Crezi ca esti singurul roman care a traversat desertul Atacama?!Sigur,pe jos si pe latime e o chestie...
Eu si colegii de la Clubul Explorer din Bacau l-am traversat pe lungime, ce-i drept cu masina.Nici pentru noi nu a fost usor tinind cont ca s-a stricat masina in desert...
Dan Duta (dan.duta@prosport.ro)

Unknown spunea...

Alin, felicitari pentru determinarea ta, pt dorinta de explorare atat interioara cat si exterioara...nu este o detsare usoara cand esti conditionat, educat si format de "grup", doavada cea mai buna o ofera Dan Duta cu competitivitatea sa puerila.

Anonim spunea...

Sunt atatia oameni care traverseaza desertul Atacama - pe lungime sau pe latime. Este concurs anual de traversare a desertului. Au mai fost romani, care au facut acest lucru, insa nu s-au autointitulat singurul roman bla bla bla. L-ai traversat - foarte bine, dar lasa textele astea senzationale cu singurul si unicul ... ca nu e cazul. La fel si cu Mongolia.

singur in Atacama... spunea...

Te rog da-mi numele romanilor care au mai luat la pas Mongolia inainte de 2003 si care au strabatut acolo sute de km... sau au traversat singuri, pe jos, desertul Atacama.
Chiar vreau sa-i cunosc... sa vorbesc cu ei... si daca e cazul, imi retrag prezentarea proprie...
Am mai cerut sa mi se dea numele a unor astfel de persoane care ar fi facut lucruri similare, inaintea mea... dar nu am primit inca nimic concret.

Spui de concursuri...
Stiu ca se tin si in Sahara... si in alte locuri aride... unde alearga oamenii nu stiu cati km...
Dar aici exista puncte de realimentare cu apa, asigurate de organizatori... si nu pleaca oamenii cu apa, mancare si echipament pentru zile si saptamani intregi de stat in salbaticie.
Este altceva...

valentina spunea...

Te felicit pentru expeditiile tale. Mi-a placut foarte mult ceea ce ne-ai povestit(Dragasani) si as vrea sa mai vii...sa ne mai povestesti.
Mi-ar placea si mie sa fac astfel de expeditii...nu neaparat singura...deoarece imi place foarte mult sa calatoresc...sa descopar lucruri noi.
Nu stiu de ce unii oameni sunt asa rai...am citit cateva comentarii si mi s-au parut aiurea...ma refer ca tu nu ai vizitat o anumita tara...sau ai traversat un anumit desert...ai incercat sa descoperi lucruri noi...oameni noi...si te felicit pentru asta.
Sunt Valentina...din Dragasani daca iti aduci aminte...ai si facut cateva poze cu mine.

valentina spunea...

as vrea sa mai vorbim din cand in cand...daca vrei...ma poti gasi pe id-ul vale_tinutza@yahoo.com
Multumesc!

Patachi Andra spunea...

Va admir foarte mult....ma bucur ca am avut ocazia sa va vad de zilele liceului Grigore Moisil din Onesti...

dorina spunea...

Felicitari Alin!
Imi place tot ce ai facut, nu ai vizitat numai cu pasul ci si cu inima! Povestile tale despre Mongolia m-au emotionat. Mai povesteste-ne ca ne place!