Marmota in meniu...

-
Cu cateva zile in urma am fost invitat la Radio Romania Cultural, in emisiunea “Calator pe mapamond”.
Am vorbit despre Mongolia.

Printre altele am fost intrebat ce am mancat mai deosebit pe acolo...
Am raspuns - marmota... dar nu am avut timp sa intru in prea multe detalii.
Ma gandesc sa va povestesc aici, pe blog, cum sta treaba cu animalutul acesta, in tara lui Ginghis Han.
__________
Mongolia...
Sunt zone unde e plin de marmote...
Eu mergeam pe jos... apaream mai discret pe langa ele... dar odata vazut, cream panica - fiecare animalut fugea spre vizuina... Acum nu stiu daca intrau doar in vizuina proprie sau se aciuiau si pe la vecini...
Nu le-am avut gand rau, oricum...

Dar stand mult timp printre nomazi, am avut ocazia sa mananc de doua ori marmota... Pentru mongoli e o delicatesa...
De ce insist pe subiect?... pentru ca este un intreg ritual cand mananci asa ceva...

Se taie capul animalului... se scot intestinele si ce mai e in plus inauntru...
Se introduc in schimb niste pietre de rau... Se “coase” cu o sarma taieturile si se pune “pachetul” la prajit... Ca adaptare moderna - am vazut ca se poate praji si cu o lampa de benzina...
Cand friptura e gata, toata lumea se pregateste de ospat...
Gazda despica marmota pe burta si scoate pietrele - acestea fiind inca fierbinti... Fiecaruia ii da sa tina strans intre palme cate o piatra - face bine la nu-stiu-ce...
In timpul prajirii, in corpul marmotei se strange un lichid - ceva grasime topita + alte “extracte”... Ei bine - se toarna intr-un bol acest suc si fiecare ia cate o inghititura... e pe post de doftorie...
Abia dupa acest intro, gazda darabureste carnea.
Bucatile care au si putina grasime - cele de pe burta - sunt taiate fasii subtiri si date cu portia, fiind delicatesa suprema...
Membrele si ce-a mai ramas sunt la libera alegere...

Oricum nu te ghiftuiesti cu o marmota/familie - dupa cum spusesem, e o delicatesa!

-

Jaipur - o alta intalnire...

-
Va povesteam de intalnirea-surpriza din Valparaiso...
Ei bine... in India singurul roman intalnit a fost un aradean!
(eu sunt din Arad...)

Iesisem din Palatul Vanturilor, dupa cateva ore de filmare in interior. Imi era foame... mi-am luat doua samosa si m-am asezat pe niste trepte, sa mananc.
Se opreste langa mine un indian si ma intreaba cum ma cheama... de unde sunt...
In India foarte des esti intrebat de lucrurile astea... nu era ceva anormal...

ii raspund: din Romania...
el: de unde din Romania?
eu: din Arad...
el: pai si eu cunosc pe cineva din Romania, din Arad...
eu: ?!...?!...

Fara explicatii suplimentare, tipul isi scoate mobilul, formeaza un numar, incepe un dialog dupa care imi intinde aparatul sa vorbesc...
Se infiripa un dialog in engleza... dupa cateva cuvinte trecem pe romana si intradevar, dialogam chiar cu aradeanul.
Imi spune sa i-l dau din nou pe indian – acesta incheie discutia... ma urca pe motocicleta lui si ma duce pe niste stradute intortocheate...
Urcam la un etaj... si dau mana cu Eric – roman... aradean... in vizita de afaceri in Jaipur...

Am depanat cateva povesti si amintiri... apoi ne-am vazut fiecare mai departe de treaba...
Nu l-am mai reintalnit acasa... de fapt, Eric locuieste in Laos...

P.S. aceasta intalnire-surpriza continua sirul inceput cu prima expeditie... sunt intalniri ciudate, de genul - o sansa la...
va voi povesti si altele din categorie...
-