In orele pranzului incerc sa stau locului.
Caut un copacel si trag la umbra lui. Frunzisu-i rar nu ma apara insa complet de bataia directa a soarelui.
Iar de caldura oricum nu prea scap.
Nisipul este asa de infierbantat… de parca as sta pe o plita incinsa.
Aerul e chiar mai greu respirabil decat daca as fi in picioare, miscandu-ma.
Consumul de apa e insa mai mic, netranspirand asa de mult.
Si atunci stau totusi, chinuit, 3-4 ore… dupa care o repornesc…
-
2 comentarii:
Frumusetea de la Kings Canyon e rapitoare. Ce n-as da sa fiu cu tine, in ciuda conditiilor vitrege... Good day!
In Kings Canyon am mai schimbat si eu peisajul... dupa zile... si zile... de "inotat" prin iarba inalta si de trecut peste dune (de nisip)...
:)
Trimiteți un comentariu