vineri, 20 iunie 2008

Mana in mana...

-
Iubirea pentru cel de langa tine merge mana in mana cu dragostea pentru cei din jur... cu bunatatea pe care o oferi tuturor...
Nu vad cum iti poti iubi aproapele daca esti rau cu oamenii... fie cunoscuti sau nu...

Intotdeauna afirm raspicat - nu cred sa existe o natie mai plina de bunatate ca cea mongola.
Este o caracteristica generala, nu doar a catorva indivizi - mongolii sunt de o bunatate coplesitoare. Si aceasta nu se manifesta doar fata de straini... ci e prezenta in viata de zi cu zi, si in relatiile cu conationalii.

In primul rand, familia le este cel mai de pret.
Mi se spusese ca in Mongolia se ajunge foarte rar la crima. Si asta, cu precadere, ca razbunare cand familia cuiva este jignita...
In Mongolia nu sunt case de copii... nu sunt azile de batrani... Dintre acestia nimeni nu ramane pe drumuri - cand e necesar, copiii sau batranii sunt tinuti de catre neamuri...

Pe de alta parte, daca ai nevoie, oricine iti sare in ajutor.
Viata in mijlocul stepei este dificila... si doar uniti pot trece peste greutatile care-i incearca.

Mongolii au un proverb - “Casa mea si casa ta, casa ta e si casa mea”. Asta inseamna ca oricand esti binevenit in orice familie... iar daca ajungi la o iurta si gazda nu e acasa, poti intra inauntru nestingherit... sa-ti iei de mancare si chiar sa te culci...
________

Am parcurs in Mongolia, pe jos, peste 400 km...
Iar in drumul meu mi s-a intamplat de multe ori ca abia apropiindu-ma de vreo iurta, gazdele sa-mi iasa in intampinare cu farfuria cu branza si un ceai fierbinte. In fiecare iurta la care ajungeam trebuia sa mananc... iar la plecare primeam la pachet cateva bucati de branza si carne uscata. Uneori s-a tras de mine, la propriu, sa mai raman in cate un loc...

La un moment dat descoperisem in sacul de dormit un mic pliculet facut dintr-o pagina de caiet... pliculet ce continea sare - una dintre familii mi-l pusese fara sa stiu...
Alta familie mi-a scris, in mongola, cateva randuri pe o foaie...
Cand am gasit o limba comuna pentru comunicare, am intrebat ce e cu sarea si textul...
Sarea mi-a fost pusa sa-mi poarte noroc... iar inscrisul spunea ca a fost o onoare pentru gazde, sa ma aiba ca musafir... si ca se roaga pentru mine sa imi mearga bine pe mai departe...



Oameni minunati am intalnit si in India...





Stand ceva timp printre toti acestia, bunatatea lor m-a influentat fara tagada...
Ar trebui ca majoritatea dintre noi sa ajungem si pe astfel de meleaguri, pentru reciclare... Asa poate am invata sa-i privim si cu sufletul, pe cei din jur...
-

3 comentarii:

catalinpetru spunea...

senchiu pt post

singurul roman care a traversat Desertul Atacama spunea...

toate cele bune!...
:)

anelore spunea...

itzi dai seama ca daca toata lumea ar face concesii d'astea, ah ce bine le-ar fi unora.dau un exemplu:eu ca sunt mai putoare shi nu-mi place munca, ma duc la vecinu sa mananc...poate imi da shi nishte bani de o inghetzata...azi la unu, maine la altu shi tot asha... iar intr-o saptamana ash strange cat un salariu:D hehe, de ar fi oameni d'ashtia....cre ca o sa le fac o vizita mongolilor:))
Dute la italieni sa vezi ce te roaga lumea sa-tzi faca cinste ca apoi sa zica pe la spatele tau "cine mah X-ulescu? lu saracu ala i-am facut cinste cu o cafea mah ca nici bani de cafea nu avea" (chiar daca tu ai buzunarul plin de bani)
Iar la noi in tzara sau in alte partzi nici nu se pune problema de asha ceva...de ce sa imprumut sau sa ajut eu pe X si pe Y? eu daca maine sunt data afara din casa ma ajuta cineva? ma primeshte Z la el in casa? pai zice "imi pare rau eu am nevasta shi copii, nu te pot ajuta" asha ca e cam fiecare pentru el...eh, ma bucur ca sunt ahsa primitori mongolii...sa fie la ei si sper shi la altzii...in felul acesta ash face inconjurul lumii gratis:D